Motociclete – Pestera Rupestra – Subconstient. Si legatura dintre ele.

Tocmai m-am intors de la Rasnov unde am fost la o intrunire moto a cluburilor din toata tara.

Am fost acolo cu cativa prieteni pasionati de motoare. Ei mergeau cu motocicletele si eu in spatele lor cu masina. De altfel, tot asa ne-am facut si concediu. Eu eram masina de asistenta si aveam bagajale a 6 oameni.

Imi placea pe drum cand ii vedeam pe motociclisti cum se saluta intre ei cand se intalnesc unii cu altii. Fiecare ridica mana stanga. Dreapta o tin pe acceleratie.

Faza haioasa a fost cand am vazut motociclisti depasind alti motociclisti, iar cel care facea depasirea ridica piciorul drept.
Ma tot intrebam ce au baiatii astia. Chiar la toti le amortea piciorul sau aveau vreun barzaune de care vroiau sa scape?

De fapt, este un cod al lor. Tot de salut.
Cand un motociclist depaseste un alt motociclist saluta ridicand piciorul drept.

Ei chiar nu aveau carcei la picior sau barzauni cum imi imaginam eu….

Dupa ce mi-am luat portia de distractie, de bancuri si foarte multa muzica rock, am intrebat baietii cine vrea sa vina cu mine la o plimbare de vreo 80 km dus-intors.

Vroiam sa ajung la Sinca Veche, unde se afla o Biserica Rupestra.

Mie imi place sa ii zic GROTA TEMPLU. I se mai spune si Templul Ursitoarelor sau Manastirea sapata in stanca.

Grota se presupune ca a fost initial un Templu Dacic si ulterior folosita de catre Biserica Ortodoxa pentru slujbe, in perioada cand ortodoximul era interzis.

Ce ma impresioneaza pe mine la aceasta Grota Templu este cioplitura in stanca, facuta cu dalta care se vede in fiecare camera.
Nu mai zic de cupola circulara imensa sub forma de spirala prin care se vede cerul si care iti taie rasuflarea.

Ca sa poata citi slujba calugarii erau nevoiti sa mearga cu cartea in mana dupa lumina soarelui.

Grota nu a putut fi datata cu exactitate, dar se banuieste ca ar fi chiar dintr-o perioada pre-dacica.

Din pacate sapaturi arheologice nu s-au putut face decat pe un areal de 200 mp.

Arheologii au gasit 6 locuinte dacice si 13 gropi, pe langa ceramica, carbune, bucati de fier si chiar o moneda din vremea imparatului Tiberius.
Ceea ce i-a facut pe arheologi sa presupuna ca, in aceasta localitate dacica se faceau vase de lut folosite la comert.

In zona se pare ca exista si un Castru Roman si chiar mormantul unui general roman. Neconfirmate insa din pacate si arheologic din lipsa de fonduri.

Tot langa grota, sunt si niste monoliti gigantici asezati in linii si unghiuri drepte, bine slefuiti, care pot suporta acoperisuri vegetale. Arheologii spun ca sunt blocuri gigante de pietre desprinse din munte, de-a lungul timpului prin eroziunea data de apa.

Oamenii din zona cred insa ca forma lor si asezarea atat de liniara nu puteau sa fie data decat de fostele chilii ale calugarilor.

Cei drept, acei monoliti de piatra sunt cat inaltimea mea. Unii chiar si mai inalti. Poti sta in picioare lejer si mergi printre ei ca pe o alee.

Una peste alta, vroiam sa revad acest loc. Asa ca le-am zis la baieti ca eu merg sa fac o plimbare si ne vedem peste cateva ore, daca tot nu a mai vrut nimeni sa vina cu mine.

Am plecat singura.

Mai fusesem o singura data la Sinca Veche. Stiam ca trebuie sa ajung la o intersectie cu indicator de Sibiu. Si sa urmaresc indicatorul de Zarnesti si Sercaia. Si pe urma gata. Drumul ma duce drept.

Aiurea drept. Nu vrei insa sa stii cat m-am invartit in zona Rasnovului ca sa gasesc iesirea pe care o vroiam eu.

Initial am luat-o spre Predeal. M-am intors. Am luat-o pe un alt drum.
Mi-am dat seama ca si asta este gresit si ca ma indrept catre Brasov.
Iar m-am intors.

Ma imvarteam deja de vreo 15 km si eu tot nu reuseam sa gasesc drumul spre Sibiu.
Telefonul se descarcase. Aveam doua incarcatoare de masina si nu vroia nici unul sa mearga.
GPS-ul nu mai functiona nici el.

La un momentul dat am vrut sa ma intorc inapoi in tabara motociclistilor. Deja imi imaginam ce `miştouri` vor face pe seama mea.

Mi-am zis sa mai incerc insa o data.
Intr-un final gasesc un indicator de Sibiu, fac dreapta dupa indicatia lui si dupa doar cateva sute de metri ma trezesc ca trec chiar prin fata vilei unde aveam cazarea….

Nu-mi vine sa cred. M-am invartit aproape o ora, am luat-o in tot felul de directii diferite ca in final directia buna sa fie exact sub nasul meu.

Intrebarile care ma tot rascolesc dupa aceasta intamplare nu reusesc sa mi le scot din cap:

• Oare pe ce alte drumuri complicate o iau in viata si nu vad directia dreapta, simpla care este chiar in fata mea?
• Ce altceva este chiar sub ochii mei si eu inca nu vad ?

Ma voi baga la somn cu una din acest intrebari scrisa pe hartie si pusa sub perna, ca sa ii dau peste noapte tema subconstientului meu.
Sunt tare curioasa ce revelatie va apare.
Cu drag,
Alina Barcan