Despre linguri indoite, activarea intuitiei si interpretari de vise

Cam pe la inceputul anului, am fost la un curs. Un curs care era putin mai ciudat. Pentru ca te invata sa indoi linguri.

Vreo doua zile s-au tot facut exercitii, si pe duminica seara abia asteptam sa inceapa acel exercitul “minune”.

Si chiar ca a fost. Dar pentru altii. Pentru ca, din 12 colegi de curs, 3 nu am reusit sa indoim lingurile. O pereche si cu mine.

Un element cheie al tehnicii era sa tii putin lingura in tensiune, si sa aplici exercitiul invatat, ca sa poti sa iti dai seama cand metalul devine ca o plastelina. Si abia in acel moment o puteai indoi.

Dupa doua linguri indoite, colegilor li se parea deja prea usor si au inceput sa invarta si coada lingurii in jurul ei. Stateam si ma uitam la ei uimita.

Nu vrei sa stii cu ce dezamgire am plecat de acolo.

Aflasem si chiar vazusem cu ochii mei ca, fara sa ai capacitati extrasenzoriale din nastere, puteai prin exercitiu sa ti le dezvolti.

Una este cand vezi la altii si alta este sa poti si tu. Si eu eram dintre cei care nu puteau.

Atat de tare m-a zgandarit nereusita mea, incat a doua zi imi cumparam 10 linguri ceva mai firave si mai urate.

De parca conta modelul lingurii sau cat de subtire sau tare era.

Aproape zilnic faceam exercitiul invatat. Doar-doar reusesc sa indoi si eu o lingura. Si nimic.

Pana intr-o zi insa, cam aproape dupa o luna, lingura cu care tot exersam s-a indoit.

Si …. ? Crezi ca am ramas impresionata?

Nici gand. La cat am tinut-o in tensiune timp de o luna de zile, cred si eu ca a cedat.

Dar peste cateva minute, iau o alta lingura si imi spun: “daca chiar a functionat cu adevarat, inseamna ca pot nu doar sa o indoi ci sa ii invart si coada.”

Si…. surpriza… am reusit sa o indoi si i-am invartit si coada de jur imprejur.

Atat de emotionata am fost, incat radea si plangeam in acelasi timp.

Cel mai tare am fost uimita de faptul ca se poate. Ca imposibilul devenea posibil.

Si chiar am ajuns sa-mi refac stocul, de data asta cu linguri mai tari.

Mureai de ras daca vedeai fata pe care o facea vanzatoarea cand vedea ca toate modelele de linguri pe care mi le arata eu le le verificam sa vad cat de rezistente sunt.Nu stiu ce-si imagina saraca ca mananc eu cu acele linguri 🙂

Nebunia cu indoitul de linguri m-a tinut cat m-a tinut, pana cand m-am plictisit.

Imi demonstrasem ca pot ceva ce mi se parea imposibil, si imi era suficient. Imi luasem deja de la aceasta experienta ce avusesem nevoie.

Am folosit o lingura inclusiv ca si ancora in momentele cand aveam de facut ceva ce mi se parea imposibil de realizat. Faptul ca stiam ca este la mine in geanta, ma ajuta sa scot posibilul din situatii care erau imposibile.

Era trucul prin care ii transmiteam mintii mele, la nivel subconstient, ca ceea ce cred eu ca este imposibil, devine posibil.

Altceva a fost insa mai interesant.

Dupa ce nu am mai exersat, la cateva luni distanta, mi-a venit iar nebunia sa indoi cateva linguri.

Si crezi c-am mai reusit? Nici macar una unuta.

Abia dupa ce m-am linistit dupa esecul meu, am realizat ca, asa cum pot sa-mi activez anumite capacitati extrasenzoriale, tot asa mi le pot inhiba, in momentul cand nu mai exersez.

Si eram ferm convinsa ca reluand incercarile, reuseam din nou. Si nu dupa o luna, ci chiar mai devreme.

Si asa a si fost. Dupa doar cateva zile, prima lingura s-a indoit din nou.

Cand am realizat cat de importanta este exersarea a ceea ce vrei sa inveti, mi-am dat seama de ce unele lucruri in viata mi-au iesit si altele nu.

Mi-am dat seama ca maximul meu in dezvoltarea diverselor abilitati, a fost atunci cand am participat la cursuri.

Pentru ca, indiferent cat de buna era cartea pe are o citeam si cat de faine erau exercitiile prezentate acolo, nu imi dadeam timpul sa le exersez.

 

 Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala un servitor credincios. Noi am creat o societate care cinsteste servitorul si care a uitat darul.     Albert Einstein

 

Cu drag de vise,

Alina Barcan