De 9 ani, cu regularitate de ceas, primesc telefon de la acelasi el. In aceeasi zi, aceeasi luna, aceeasi ora.

Ma suna sa imi zica La Multi Ani. Desi tot de 9 ani noi nu mai suntem impreuna.
A fost candva sotul meu.

Astazi, sporovaind de una de alta, m-a intreabat si de blog si de cursurile pe care le mai tin.
Ii spun ca vreau sa introduc niste exercitii pentru a activa intuitia… si … nici nu ma lasa sa termin ce mai am de spus ca…., brusc imi zice:

’’Tu stii ca intr-o zi pur si simplu m-am trezit cu senzatia ca timpul nostru impreuna ca si cuplu, era la final ? Am stiut practic, cu o luna inainte sa ne despartim, ca vom divorta.’’

Dupa aceasta replica, in capul meu erau numai flash-uri. Nu stiu ce si cat a mai zis, dar eu mi-am amintit instant ziua divortului.

In acea zi il asteptam in fata tribunalului. Intarzia.
Exact prin fata mea, il vad trecand pe naşul nostru de cununie. Primul gand a fost: ce l-a apucat sa il aduca pe Noro aici?
Noro mergea de fapt spre birou.
Stau putin la povesti cu Noro pana apare si el.
Replica lui cand ne vede: De ce este si Noro aici?

Nici unul dintre noi nu stiam unde avea exact biroul naşul nostru.

Ne amuzam de faza in sine si de ce presupuneri a facut fiecare si intram in tribunal.

Intarziind, am ajuns sa fim ultimii din acea zi in care ni s-a judecat dosarul.
Terminam noi cu totul abia pe la ora 16. Iar la plecare el imi spune:
’’Hai sa mergem sa bem un suc undeva. Este chiar ciudat sa ne luam la revedere aici, in fata tribunalului. ’’

Mergem noi la un Mc Donald`s, care exista candva in Pasajul Universitatii, exact la metrou. Stam la o poveste, bem un suc, si la un moment dat, eu am revelatia.
Il intreb: ’’Realizezi unde suntem noi acuma ?’’
’’Nu, imi spune el.’’
’’Suntem exact in locul in care a inceput povestea noastra.’’

Face niste ochi mari si isi da si el seama ca, intr-adevar, acolo iesisem noi prima oara. La Mc Donald`s –ul de la metrou.
Alte vremuri pentru a cuceri o fata 🙂

Acele doua ’’coincidente’’ din ziua divortului, am reusit sa le inteleg abia peste ani. Cand am realizat ca erau semne prin care mi se arata ca, povestea noastra trebuia sa se incheie. Fiecare ne terminasem misiunea in viata celuilalt. Ajunsesem la final.

Naşul de cununie, cu care incepusem casatoria, era acolo si cand o terminam.
Locul unde incepuse povestea noastra de iubire, era acelasi loc unde se punea punct.

Doua coincidente pe aceeasi tema in aceeasi zi sunt deja acele sincronicitati ale lui Jung. Acele intamplari din viata care au mesaje pentru noi.

Ce a fost cu adevarat vindecator pentru mine, chiar astazi de ziua mea, a fost faptul ca am aflat ca si el a constientizat ca misiunea fiecaruia in viata celuilalt se incheiase.

El a stiut-o de la inceput, mie mi-a luat ani de cautari.

Daca nu ar fi fost acest divort in viata mea, nu as fi avut intrebari de pus si nu as fi fost in cautare de raspunsuri. La intrebari mereu ramase deschise.

Si astazi nu as fi fost ceea ce sunt, nu m-as fi dezvoltat prin cautari si nu as fi avut acest blog.

In acesti 9 ani, amandoi am avut drumuri total diferite.
Am avut fiecare alte experiente, alti oameni cunoscuti, alte relatii de iubire.

In urmatorii ani, la fel de diferite ne vor fi drumurile.

Ce simt eu nevoia sa spun astazi, este doar atat: Daca ar trebui sa aleg din nou, as face exact aceleasi alegeri. Chit ca stiu ca doare.

Iubesc a` naibii de mult pe Alina de astazi.

Cu drag de vise si de experiente,
Alina Barcan